Adevaru e ca mi-a fost greu sa aleg titlul acestei frinturi din viata mea de azi. Intr-un final l-am ales p'asta, care e o frintura atat din viata mea, cat si a unei alte don'soare, alaturi de care m-a adus soarta azi. Si prin extensie, a fost sau va fi o frintura din viata voastra.
Asadar, personajele: eu, o coada (d'aia de oameni), don'soara, Calculatoarea (adica cea care opereaza un calculator), Inspectoratul Teritorial de Munca Bucuresti (ITMB), diversi cetateni, CNPAS si CASMB
Totul pleaca de la dorinta mea de a imi recupera cartea de munca de la ITM, si de a afla ce am de facut ca sa imi fac contracte individuale de pensie si asigurari de sanatate la Stat. Manat de aceste scopuri plec catre ITMB. Ajung. Intru pe o intrare ("tronson"). Ma uit dupa niste indicatii gen "SPRE GHISEUL DE INFORMATII", dar nu vad nimic. Urc la 1, unde dau de niste cetateni care asteptau pe un hol neaerisit in dreptul unor usi de birouri. Pe pereti tot felu de instiintari, insa nimic care sa-mi foloseasca. Ma indrept spre mezanin - aflu ca am ajuns din poza pe care am facut-o, si pe care o puteti vedea si voi mai sus.
Intru in vorba cu niste cetateni carora le spun cam ce imi doresc sa fac, si dansii ma indruma catre "Calculator".
Teorema nr 1 a Institutiei Publice din Romania: Cea mai buna sursa de informatii despre procedurile/formularele institutiei sunt chiar contribuabilii/cetatenii.
Ma duc in cealalta cladire. Ochesc un calculator si intuiesc ca trebuie sa ma asez la coada din dreptul lui. Deodata vad Calculatoarea: o femeie cam la 50 ani, plinuta si scunda. Cu un fash rosu pe ea. Cu un batic galben in cap, legat zdravan sub gat. Brusc ma inspaimant si simt cum involuntar strang din "obrajorii" din pantaloni: "Curaj, bah, imi spun, TREBUIE sa afli de la ea ...."
La coada, oameni tristi. Sictiriti. Fiecare, apasat de teroarea interactiunii viitoare. Fiecare dorindu-si sa fie oriunde altundeva, dar nu la ITMB. Incet incet coada avanseaza. O doamna in varsta se aseaza la biroul de langa biroul Calculatoarei - nu poate sta in picioare. Tot avansand incep sa prind crampeie din discutiile Calculatoarei cu cetatenii. Cuvintele sunt irelevante. Tot ceea ce conteaza este tonul. Inghetat. Metalic. Robotizat. Ca un pumnal hitlerist manuit de Fuhrer insusi. Simt ca nu mai am anus.
Avansam. O doamna se apropie de coada si o intreaba pe doamna in varsta care statea la birou ceva, presupunand ca este tot o lucratoare ITMB. Doamna in varsta zambeste si ii explica respectivei ce si cum are de facut. Q.e.d. la teorema de mai sus.
Apare o don'soara. Vine in fata, la Calculatoare si ii zice "Doamna, cel la care m-ati repartizat (un inspector ...) nu imi primeste nush'ce ..."
Greseala. Calculatoarea trage aer in piept ca un taur la corrida, si incepe: (citez din memorie) "Pai nu v-am zis io ca trebe aia, aia si aia ...?? Mergeti inapoi si ....!!". Totul invelit in ura. Cu o fundita din cel mai profund dispret. Livrat cu o privire de grof care tocmai isi biciuia un palmas. Iar la final, un rictus de SS-ist care tocmai a inchis usa la camera de gazare. Don'soara pleaca.
Calculatoarea continua ca pentru ea: "Parca as vorbi turceste !!!"
Mai avansam. Don'soara revine dupa cateva minute. Precum caprioara la botul caimanului.
"Doamna, ma scuzati, insa inspectorul imi cere nush'ce ..."
"Ia dati-mi documentele! Asa, aveti tot ce va trebuie! Ce va mai cere?" "Pai, doc X ..."
"DA ??!?!?? Pai don'soara, fiecare inspector are regulile lui! Daca va cere, i-l dati! NU FACETI DVS REGULILE !!!"
Don'soara se retrage.
In acest moment, toata coada nu mai respira. Nu mai clipeste. Traim toti un moment de revelatie: toti stam la coada ca sa ii facem ITMB-ului o felatie.
Teorema nr 2: Contribuabilul impiedica desfasurarea activitatii institutiilor statului.
Corolar: El trebuie facut de cacat in public.
Eu am scapat usor de la Calculatoare. Am plecat de acolo, si am revenit la mezaninul de mai devreme, ca sa ma mai uit pe foile A4 printate si puse pe usile birourilor ca sa vad ce informatii mai pot obtine ca sa imi ridic cartea de munca.
Acum, directia CNPAS. Gasesc ghiseul de informatii, si don'soara de acolo ma trimite la etajul X, camera X.
Teorema 3: Camerele au usi din lemn/termopan, fara geam clar.
Eu am ajuns sa stiu ce e dincolo de respectivele usi. La fel e si la ANAF sect 4 in Berceni. O camera in care sunt diverse birouri, ingropate in formulare si dosare, si functionari care stau cu ochii beliti in calculator. Totul invelit intr-o aroma lesinatoare de cafea fiarta cu zahar. Nu stii la cine, cand, si daca sa apelezi ca sa iti rezolvi pasul. TOTI sunt ocupati. Am superbulan si tipa de la sect 4 era libera. Superghinionul este ca avea un defect de vorbire. Nu intelegeam ce imi spunea. Macar era binevoitoare.
De aici, spre CASMB (la Mall Vitan). Iar A4 pe pereti. Le citesc cu religiozitate. Nu vad nimic care sa-mi fie de folos. Intreb un agent de paza: "Daca doresc sa-mi fac un contract individual, unde ...?"
"Pai nu. Mai intai platiti si apoi ... Mergeti in Calea Mosilor." Iau decizia ca voi merge in alta zi.
Pastrez inca in memorie chipul impietrit in consternare al don'soarei de la ITMB. Si stiati ca si pietrele lacrimeaza?
Visina tripla
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu