Oferte

Azi am două oferte cel puţin ciudate de prezentat:

• prima, un pic mai veche se referea la un serviciu de strangere a informaţiilor publice, contra unei sume de bani şi de prezentare sub forma unui raport ... hmmm
• cea de a doua a apărut astăzi, în urma unei convorbiri telefonice, o firmă oferă suport si service pentru calculatoarele unei firme, un fel de, să nu ne mai batem noi capul de ce nu merge imprimanta. M-a întrebat câte calculatoare avem, am mormăit eu ceva in receptor, iar astăzi am primit oferta. Mind numbing!

Pretul abonamentului de intretinere pentru reteaua dumneavoastra de:
2 calculatoare desktop
4 calculatoare laptop
3 imprimante
este de 452 lei / luna

 

Păi, bine nenea! Nici dacă erau stricate nu costau atâta! Ultima oară când am verificat o diagnosticare era în jur de 25 de euro!

sugestia mea este, dacă tot pui un preţ, explică-l!

in decembrie vedem cata tzeapa am luat

mda

am gasit doua chestii razuibile; am razuit si pe ambele am castigat cite un ceas; drept care am sunat la nr de tel cu pret de 1,5eur/min plus tva

mi-a raspuns o gagica si mi-a zis ca nu se poate pe un singur apel sa le cer pe amindoua hahahahhahahaaaaaaa

drept care am vorbit cu ea la tel, pacat ca nu am cronometrat cat ... vedem in decembrie pe factura ... si tot atunci va spun si cum arata ceasu'

ar trebui sa ma pregatesc de un epic fail, vorba lu colegu' grigore

visina stupid multipla

Un ... din ... şi-a ... ... după care ...

Puteţi să completaţi cu ce doriţi dumneavoastră. Pe mine, însă, titlul de astăzi din Cotidianu, m-a terminat: 

Un bărbat din Mangalia şi-a omorât soţia, după care s-a sinucis

Oricum, efectul scontat nu îl veţi obţine decât dacă veţi repeta de câteva ori titlul cu voce tare. Nu contează, merita si cei din jur să se distreze.

Dacă ar fi să merg mai departe, aş spune că autorul titlului cel puţin, merită un premiu, pentru o profunzime care depăşeste clasica deja Mioriţă (oricum, de când cu Becali, Mioriţa a devenit slighty overrated).

Dacă e să stau pe loc, aş spune că autorul a uitat sa pună titlul, iar editorul de text l-a pus automat, ceva în genul Word-ului.

Manual de instrucţiuni

Sunt din ce în ce mai uimit de nonşalanţa cu care este bunul simţ şi logica, contrazise de către vaşnicii lucrători din departamentele de relaţii cu clienţi. Cum naiba ai nervii/găseşti energia, să repeţi la nesfârşit şi cu orice ocazie, aceeaşi poezie învăţată anapoda în timpul trainingului de două ore, de la locul de muncă.

Abia acum înţeleg sensul ascuns al reclamei de la Cosmote! Nu este vorba despre dedicaţia faţă de client, ci doar de abilitatea de a repeta la nesfârşit aceeaşi poezioara ieftină.

Probabil că unul din criteriile de angajare este reprezentat de lipsa simţului ridicolului. Chiar nu îţi dai seama că sună a teatrul absurdului, că eu să spun ceva, iar tu să îmi vorbeşti despre altceva.

 

 

In plus, propun o schimbare de paradigmă, cel puţin la încheierea conversaţiei. Nu mai turnaţi pe nerăsuflate, prostiile cu dacă vă mai pot fi de folos cu alte informaţii fără discernământ. Dacă eu am sunat să reziliez un contract şi plec cum am venit, ba chiar cu sentimentul ca participând la discuţia ineptă presupusă de ping-pong-ul fără nici un sens în care eu zic cinci, tu zici doi, eu zic doi, tu zici opt s.a.m.d., revin, am sentimentul că am mai adăugat o cărămidă la monumentul prostiei universale.

Aaa, manualul de instrucţiuni. Dacă celor din departamente nu le foloseşte, propun creearea unui manual pentru clienţi. Un îndreptar care să ne ajute să vorbim pe înţelesul vostru. Pentru că până la urma trebuie sa co-existăm unii cu ceilalţi, dar nu în lipsa comunicării. Stiţi cum este vorba aceea, cu cel care cedeză primul ...?

spirit romanesc

duminica 23 nov 2008 am fost martorul unei noi manifestari a spiritului romanesc

stateam la o coada intr-un supermarket, la casa de "max 10 produse", avand vreo 7 in cosulet; dupa mine o babuta in varsta (evident :D ), un domn cu 3 pungi de snack-uri ... si mai apare si o don'shoara care incepe sa umple banda transportoare; casierita o vede:
"Don'shoara, maxim 10 produse!"
"Unde scrie??" ... "Pai cititi pe panoul acela ... si acela ..." ... "Asa, si daca am mai multe tu nu mi le iei?"
"Nu vi le iau, sa stiti! Aici e casa de maxim 10 produse!"

intervine si domnul:
"Hai doamna, dati din mana mai repede acolo, ca nu e treaba ta sa numeri cate produse are cineva! Treaba ta e sa dai la mana mai repede, ca d'aia iti iei salariu!"
"Nu le iau! Asa sunt regulile, si eu nu iau mai mult de 10 produse!"
Domnul, probabil gandindu-se ce ar fi facut daca ar fi fost cu cele 3 pungi DUPA gagica respectiva la coada, zice:
"Hai, ca daca oamenii nu inteleg, nu e treaba ta sa le explici. Iti vezi de treaba, dai mai repede la mana, si oamenii inteleg cat ii duce capu', dupa cata buna-crestere au ..."

Ce intelegem noi de aici?

Unu - astia de la supermarket au fost "customer oriented" si au facut 2 case de tipu "gravide, maxim 10 produse au prioritate" ... ceea ce e misto
Doi - panourile nu-s puse sub nasu' clientilor
Trei - chiar daca i se arata un principiu/regula/ceva, romanu e mai smecher si merge pe principiul "da' ce, io-s prost sa ma iau dupa ce zic ei acolo? mai bine zic ca nu am vazut!"
Patru - regula (sau regulamentul) e Dumnezeu; eu cred ca biata casierita tocmai fusese intruita "sub nicio forma sa nu iei la casa persoane care au mai mult de 10 produse! pentru ca am avut plingeri de la persoane cu pana la 10 produse ca la casa asta speciala sunt servite si persoanele cu mai multe!!! daca mai avem plingeri sau vedem ca ... va taiem din salar!!!" exact inainte de a intra in tura - altfel spus, a fost pusa sa lupte pt O REGULA tocmai ea, care pare o persoana cu o munca total insignifianta in fata clientilor, de unde si replicile primite; si uite asa, o chestie care ar trebui sa asigure satisfactia clientilor se transforma in frustrare pt casierita ... pai sa nu-i dai dracu pe supervizorii astia cu ideile lor de customer service cu tot ?
Cinci - presiunea interesului personal e mai puternica decat ideea de a respecta un principiu; domnu' de la coada vroia sa scape cu cele 3 pungi mai repede, da' pana la urma a prins principiul de functionare a casei respective, si a mai inmuiat vocea

asadar, morala: la supermerket urmariti "binele general" si va va fi si voua bine

visina multipla

Pe scurt

 

... aşa, ca de început de săptămână

 

Ce e mai bine? Să avem o tonă de muncitori necalificaţi, care să lucreze pentru 100 de $? Sau câteva sute de kilograme bune, care să fie calificaţi şi să câştige 400$?

Ce e mai bine? Să schimbăm maşinile ca pe ciorapi, pentru a da bani, după aceea industriei auto, care ne va face alte maşini, pe care să le schimbăm la fel de des? Sau ...

 

... aici am rămas fără imaginaţie ... şi maşini.

Ce mai reziliem astăzi?

Azi a trebuit să sun la doi dintre cei mai mari furnizori de servicii de comunicaţie din Romania. Mi s-a părut util de specificat domeniul de activitate, datorită faptului că este o zonă care s-a dezvoltat ca Prâslea cel Voinic în ultimii ani, iar concurenţa se aude, prin revistele de business, cum că ar fi acerbă. Dar eu am rezervele mele.

OK. Să revenim. Cu toate că era vorba despre companii diferite, răspunsurile au coincis mai ceva ca două picături de apă grea.

Ok, am luat la cunoştinţă. Aşteptaţi să vă sunăm noi şi să vă spunem ce şi cum.

Păi, şi când mă sunaţi?!

În curând, staţi liniştit, se rezolvă!

Da?! Nu ştiu de ce, dar tonul mă nelinişteşte profund.

 

 

Greşit!

Dacă răspunsul ar fi fost ceva de genul,

doriţi să reziliati contractul! Nici o problemă! Durează doar cinci minute

s-ar putea ca în ăstea cinci minute să mă răzgândesc.

Dacă tu însă te comporţi ca unu' care nu ştie să piardă şi te dai după corcoduş, atunci fii sigur ca abia aştept sa plec de la tine!

Când ţi-o-i arde o etapă!

E o veche poveste, asta cu arsul etapelor, nu numai la români (bine, la noi, mai e şi arsul gazului de pomană, dar asta este altă poveste), ci în general, în toate situaţiile când trebuie să te maturizezi rapid. Problema e că nu ştii dacă este bine să sari peste o etapă, nu ştii dacă ai făcut bine, sau dacă ai dat-o în bară, decât de-abia după ce culegi roadele.

 

 

Cred că in cazul de faţă, inspiraţia trebuie să vină de la IT. Este ceva în genul efectuării backup-ului. Dacă e vorba de un program care îţi afecteaza întreg sistemul, atunci pune mânuţa şi fă-ţi un backup la organizatie (adică te asiguri că poţi să readuci lucrurile într-o stare funcţională mai târziu). Dacă nu poţi, atunci uită de arsul etapelor. Dacă n-ai auzit de lucrul acela nou pe care te pregăteşti să îl implementezi, atunci în mod sigur nu îţi trebuie.

 

 

Toată povestea asta mi-a fost inspirată de un articol din New York Times, despre decizia greşită de a concedia o dată cu CRIZA pe cei mai celebri editorialişti, adică, aşa cum spune şi autorul articolului, cei pentru care eşti atât de citit. Şi de o întrebare perfect justificată, cel puţin din punctul meu de vedere, de ce aş mai citi ziare? Pentru că îmi dau cărţi cadou?

Voi ce ziceţi, s-ar mai întoarce aceştia, o dată ce au fost concediaţi? Eu zic că nu.

 

Vezi Cobra că incerc să iau un aer mai profesional si să discutăm despre companii ... dar nu îmi iese neam.

Somnul raţiunii naşte monştrii

sau jurnalişti, după preferinţe ... şi ziar. Ca de exemplu, Libertatea, unde vajnicul dătător cu părerea, Marian Vulpe amestecă speciile mai ceva ca Darwin. Dar, dacă ţinem cont de cazierul (chiar arată a cazier lista articolelor lui Marian!) domnului Marian, într-un mare fel este explicabil.

 

Dar nici o gafă, nu ar mai fi gafă, fără un epic fail, în cazul lui Marian fiind reprezentată de definiţia dată cherhanalei, cităm din nemuritori:

o construcţie în care se depozitează peştele prins de pescarii autorizaţi

Deci, ne-am înţeles, braconierilor si restul politicienilor care pescuiescu cu TIR-ul prin Deltă?! Autorizaţi!

 

Pentru neofiţii care citesc acest articol, ca şi pe cel al Vulpii păcălite de urs (în cazul nostru, de morun, care s-a deghizat în somn), în titlu este trecut morun, iar în fotografie zace un somn de toată frumuseţea.

 

Închei cu o recomandare pentru domnul Vulpe, lăsaţi-vă de sportul ăsta numit jurnalism.

De fapt, dacă stau să mă gândesc, mai bine nu! De mult n-am mai citit nişte comentarii atât de pertinente! Domnule Vulpe, vă promit că am să citesc toate comentariile la articolele dumneavostră. Scriţi, scriţi, scriţi, orice, dar scriţi!

 

Cu respect,

o roşioară cu mustăţi

Când logica dă greş ...

... nu îţi mai rămâne decât să te înclini.

Păi, oamenii lui Dumnezeu! Sunt deja pe site! Unde să ma duc? Pune un link, un morcov, ceva ... şi sunt al tău. Dar nu mă lăsa cu ochii în monitor.*

prea mică imaginea? arde-i un click, nesimţita!

___________________________________________________

* da, ştiu, este vorba de siteul producătorului. Nu serios, că şi voi v-aţi gândit imediat la ei! Să nu păcătuiţi în postul Crăciunului.

Pe tine nu te enervează?

 

Obiceiul siturilor de a bifa de-a gata opţiunile pe care tu nu ştii cum să le mai eviţi?

Sau noul sistem de afişare de la Emag, care dupa faceliftingul site-ului îţi înşira acum produsele dupa ceea ce ei numesc, cele mai bine vândute produse.

Toate bune şi frumoase, dar în ce carte de marketing, scrie că cele mai vândute produse pe care le ai tu sunt identice cu ceea ce ar vrea să vadă un client?

Hai să încercăm şi altfel. Ce îţi doresti să vezi prima dată cand intri într-o cameră, priveşti un tablou, te uiţi pe o hartă?

Imaginea de ansamblu, nu detaliul. Iar cele mai vândute produse intră din păcate la capitolul detalii.

În încheiere, vă invit să ghiciţi din ce tablou face parte detaliul de mai jos.

 

click pe imagine pentru a o mări

Pentru îmbunătăţirea serviciilor

... eu aş fi vrut să scriu tot despre politică, ca tot s-a deschis un site nou, dar mi-am adus aminte de doleanţele Cobrei, prin urmare, ne întoarcem la dragile noastre companii şi minunatele lor servicii pentru clienţi.

Bon. De câte ori nu aţi fost stresaţi de mesajul "... pentru  îmbunătăţirea serviciilor, acest apel va fi inregistrat ... etc."? Trecând peste ridicolul situaţiei, apropo, nu cred că a simţit cineva vreo îmbunătăţire a serviciilor, politica asta a apelurilor telefonice, nu mi se pare corectă.

Ce te faci cu clienţii care nu vor sa fie inregistraţi? De fapt, ce trebuie ei să facă? Să vorbească în şoaptă?

Nu există nici o alternativă. Vrei, nu vrei, cineva te va înregistra. Iar lipsa alternativelor nu sună foarte bine din perspectiva clientului.

Ce mă uimeşte şi mai tare este atitudinea oamenilor. Dacă întrebi pe cineva despre procedura presupusă de apelurile înregistrate, acesta va ridica cu siguranţă din umeri. Nu am întâlnit înca pe nimeni care să poată sa imi spună cum se petrece practic toată tevatura. Există cineva care stă şi înregistrează, apasă pe buton? Lights! Camera! Action!

Cum sunt înregistrate convorbirile? Pe bandă de magnetofon? Pe hard disk-uri? După cât timp sunt şterse convorbirile? Dar sunt ele oare şterse? Şi dacă nu sunt şterse, unde se duc?

Eu zic aşa, dacă tot mi-ai trântit în faţă coliva cu înregistrarea apelurilor, pentru o viaţă mai bună în grădinile zoologice, dă-mi şi restul detaliilor.

 

 

Acum, stau şi mă întreb ... oare dintre toţi operatorii ... şi-o fi pus cineva întrebarile ăstea. Eu unul, înclin să cred că nu.

Cobra, ai legătura!

facem crize, ne băgăm picioarele

… na’ că ne-a ajuns şi pe noi criza. Toate agenturili străine şi-au dat mâna şi s-au jurat la ceas de seară sa de dărâme. O re-ecranizare a Mioriţei ar fi superfluuă, aşa ca mă rezum sa comentez pe marginea recentelor declaraţii ale prim-ministeriabilului nostru, Călin Anton Popescu Ionescu. Jdemii de dolari si euroi la firme, scutiri peste scutiri, mâine poimâine o să îi scutească şi pe elevi de şcoală. A! Scuze, mi-a scăpat! I-a scutit deja! Cu greva profesorilor.

Dacă străinezii ne vor răul, atunci să încercăm şi noi să le dăm o mână de ajutor nu? Că stă în firea noastră, aşa cum ne stă bine de zeci de ani:

 

• să căutăm un Antonescu, Ciauşescu, Isărescu, Băsescu
• să dăm vina pe alţii pentru performanţele noastre patriotice din dormitor
• să ne facem că plouă
• să trăim cu capul în nori şi picioarele în noroi

... and justice for all

azi am vazut la stiri (pe Realitatea) ca unu i-a tras niste ciocane in cap altuia, in trafic ... precum si stirea cum ca pe undeva prin bucuresti un cineva a aruncat cu vopsea pe doua masini ...

imi pare rau, dar inca nu am invatat cum sa "includ" filmulete pe pagina ... Neagrigoreeeee, heeeeeeeelp !


in cazul primei povesti, chiar am prins si declaratia d-lui Ciocan (ironia sortii!), purtator de cuvant al Politiei - in esenta cica nu se poate face nimic, daca partea vatamata nu depune plangere - asa zice codul civil/penal care o fi el

asadar, sa ne bucuram de societatea in care traim, vegheati de o politie handicapata de propriile reguli de functionare

visina tripla

SPAM

 

“- adresa d-voastra de e-mail a fost facuta publică de către dvs. prin afisari cu caracter publicitar; fie intr-un ghid de afaceri sau am primit-o cu ocazia unor intalniri sau contacte de afaceri, fie a fost selectata dintr-o baza de date la care dvs. ati subscris; sau sunteti in baza noastra de date ca urmare a unor corespondente anterioare; sau sunteti un client al companiei noastre.”

 

întotdeauna m-a amuzat fraza asta. Parca nu s-au hotărăt încă, ba m-au găsit într-o bază de date, ba aiurea pe net, ba pe stradă. Da hotărâţi-vă bre! Că n-am toată ziua!

Este penibil cum nişte oameni care altfel, probabil ca arată destul de onorabil se dedau la aşa ceva. Oare ei chiar cred ceea ce scriu în mail? Că eu am mari îndoieli. Ce dovadă mai mare de mitocănie decât să nu îţi mai aduci aminte de mine, după ce vrei tot tu ai venit să îmi vinzi ceva? Mai rămânea să îmi spui ca ne ştim de la grădiniţă.

Şi să mă scutească cu neimplicarea financiară. Ce, mi-a trimis spam-ul pentru ca vroia să socializeze, îşi caută sufletul pereche! Prostii!