Când ţi-o-i arde o etapă!

E o veche poveste, asta cu arsul etapelor, nu numai la români (bine, la noi, mai e şi arsul gazului de pomană, dar asta este altă poveste), ci în general, în toate situaţiile când trebuie să te maturizezi rapid. Problema e că nu ştii dacă este bine să sari peste o etapă, nu ştii dacă ai făcut bine, sau dacă ai dat-o în bară, decât de-abia după ce culegi roadele.

 

 

Cred că in cazul de faţă, inspiraţia trebuie să vină de la IT. Este ceva în genul efectuării backup-ului. Dacă e vorba de un program care îţi afecteaza întreg sistemul, atunci pune mânuţa şi fă-ţi un backup la organizatie (adică te asiguri că poţi să readuci lucrurile într-o stare funcţională mai târziu). Dacă nu poţi, atunci uită de arsul etapelor. Dacă n-ai auzit de lucrul acela nou pe care te pregăteşti să îl implementezi, atunci în mod sigur nu îţi trebuie.

 

 

Toată povestea asta mi-a fost inspirată de un articol din New York Times, despre decizia greşită de a concedia o dată cu CRIZA pe cei mai celebri editorialişti, adică, aşa cum spune şi autorul articolului, cei pentru care eşti atât de citit. Şi de o întrebare perfect justificată, cel puţin din punctul meu de vedere, de ce aş mai citi ziare? Pentru că îmi dau cărţi cadou?

Voi ce ziceţi, s-ar mai întoarce aceştia, o dată ce au fost concediaţi? Eu zic că nu.

 

Vezi Cobra că incerc să iau un aer mai profesional si să discutăm despre companii ... dar nu îmi iese neam.