Ce mai reziliem astăzi?

Azi a trebuit să sun la doi dintre cei mai mari furnizori de servicii de comunicaţie din Romania. Mi s-a părut util de specificat domeniul de activitate, datorită faptului că este o zonă care s-a dezvoltat ca Prâslea cel Voinic în ultimii ani, iar concurenţa se aude, prin revistele de business, cum că ar fi acerbă. Dar eu am rezervele mele.

OK. Să revenim. Cu toate că era vorba despre companii diferite, răspunsurile au coincis mai ceva ca două picături de apă grea.

Ok, am luat la cunoştinţă. Aşteptaţi să vă sunăm noi şi să vă spunem ce şi cum.

Păi, şi când mă sunaţi?!

În curând, staţi liniştit, se rezolvă!

Da?! Nu ştiu de ce, dar tonul mă nelinişteşte profund.

 

 

Greşit!

Dacă răspunsul ar fi fost ceva de genul,

doriţi să reziliati contractul! Nici o problemă! Durează doar cinci minute

s-ar putea ca în ăstea cinci minute să mă răzgândesc.

Dacă tu însă te comporţi ca unu' care nu ştie să piardă şi te dai după corcoduş, atunci fii sigur ca abia aştept sa plec de la tine!

Când ţi-o-i arde o etapă!

E o veche poveste, asta cu arsul etapelor, nu numai la români (bine, la noi, mai e şi arsul gazului de pomană, dar asta este altă poveste), ci în general, în toate situaţiile când trebuie să te maturizezi rapid. Problema e că nu ştii dacă este bine să sari peste o etapă, nu ştii dacă ai făcut bine, sau dacă ai dat-o în bară, decât de-abia după ce culegi roadele.

 

 

Cred că in cazul de faţă, inspiraţia trebuie să vină de la IT. Este ceva în genul efectuării backup-ului. Dacă e vorba de un program care îţi afecteaza întreg sistemul, atunci pune mânuţa şi fă-ţi un backup la organizatie (adică te asiguri că poţi să readuci lucrurile într-o stare funcţională mai târziu). Dacă nu poţi, atunci uită de arsul etapelor. Dacă n-ai auzit de lucrul acela nou pe care te pregăteşti să îl implementezi, atunci în mod sigur nu îţi trebuie.

 

 

Toată povestea asta mi-a fost inspirată de un articol din New York Times, despre decizia greşită de a concedia o dată cu CRIZA pe cei mai celebri editorialişti, adică, aşa cum spune şi autorul articolului, cei pentru care eşti atât de citit. Şi de o întrebare perfect justificată, cel puţin din punctul meu de vedere, de ce aş mai citi ziare? Pentru că îmi dau cărţi cadou?

Voi ce ziceţi, s-ar mai întoarce aceştia, o dată ce au fost concediaţi? Eu zic că nu.

 

Vezi Cobra că incerc să iau un aer mai profesional si să discutăm despre companii ... dar nu îmi iese neam.