business-ul este ameninţat de criza financiară, nici o problemă, iată ce trebuie să facă o companie pentru a contracara efectele negative:
Aduce muzica live, serveste bauturi (vin alb sau apa minerala cu lamaie) si ciocolati si te intampina cu buchete de flori
de la Sârba în căruţă.
break a leg!
Sunt din ce în ce mai uimit de nonşalanţa cu care este bunul simţ şi logica, contrazise de către vaşnicii lucrători din departamentele de relaţii cu clienţi. Cum naiba ai nervii/găseşti energia, să repeţi la nesfârşit şi cu orice ocazie, aceeaşi poezie învăţată anapoda în timpul trainingului de două ore, de la locul de muncă.
Abia acum înţeleg sensul ascuns al reclamei de la Cosmote! Nu este vorba despre dedicaţia faţă de client, ci doar de abilitatea de a repeta la nesfârşit aceeaşi poezioara ieftină.
Probabil că unul din criteriile de angajare este reprezentat de lipsa simţului ridicolului. Chiar nu îţi dai seama că sună a teatrul absurdului, că eu să spun ceva, iar tu să îmi vorbeşti despre altceva.
In plus, propun o schimbare de paradigmă, cel puţin la încheierea conversaţiei. Nu mai turnaţi pe nerăsuflate, prostiile cu dacă vă mai pot fi de folos cu alte informaţii fără discernământ. Dacă eu am sunat să reziliez un contract şi plec cum am venit, ba chiar cu sentimentul ca participând la discuţia ineptă presupusă de ping-pong-ul fără nici un sens în care eu zic cinci, tu zici doi, eu zic doi, tu zici opt s.a.m.d., revin, am sentimentul că am mai adăugat o cărămidă la monumentul prostiei universale.
Aaa, manualul de instrucţiuni. Dacă celor din departamente nu le foloseşte, propun creearea unui manual pentru clienţi. Un îndreptar care să ne ajute să vorbim pe înţelesul vostru. Pentru că până la urma trebuie sa co-existăm unii cu ceilalţi, dar nu în lipsa comunicării. Stiţi cum este vorba aceea, cu cel care cedeză primul ...?
Azi a trebuit să sun la doi dintre cei mai mari furnizori de servicii de comunicaţie din Romania. Mi s-a părut util de specificat domeniul de activitate, datorită faptului că este o zonă care s-a dezvoltat ca Prâslea cel Voinic în ultimii ani, iar concurenţa se aude, prin revistele de business, cum că ar fi acerbă. Dar eu am rezervele mele.
OK. Să revenim. Cu toate că era vorba despre companii diferite, răspunsurile au coincis mai ceva ca două picături de apă grea.
Ok, am luat la cunoştinţă. Aşteptaţi să vă sunăm noi şi să vă spunem ce şi cum.
Păi, şi când mă sunaţi?!
În curând, staţi liniştit, se rezolvă!
Da?! Nu ştiu de ce, dar tonul mă nelinişteşte profund.
Greşit!
Dacă răspunsul ar fi fost ceva de genul,
doriţi să reziliati contractul! Nici o problemă! Durează doar cinci minute
s-ar putea ca în ăstea cinci minute să mă răzgândesc.
Dacă tu însă te comporţi ca unu' care nu ştie să piardă şi te dai după corcoduş, atunci fii sigur ca abia aştept sa plec de la tine!
... eu aş fi vrut să scriu tot despre politică, ca tot s-a deschis un site nou, dar mi-am adus aminte de doleanţele Cobrei, prin urmare, ne întoarcem la dragile noastre companii şi minunatele lor servicii pentru clienţi.
Bon. De câte ori nu aţi fost stresaţi de mesajul "... pentru îmbunătăţirea serviciilor, acest apel va fi inregistrat ... etc."? Trecând peste ridicolul situaţiei, apropo, nu cred că a simţit cineva vreo îmbunătăţire a serviciilor, politica asta a apelurilor telefonice, nu mi se pare corectă.
Ce te faci cu clienţii care nu vor sa fie inregistraţi? De fapt, ce trebuie ei să facă? Să vorbească în şoaptă?
Nu există nici o alternativă. Vrei, nu vrei, cineva te va înregistra. Iar lipsa alternativelor nu sună foarte bine din perspectiva clientului.
Ce mă uimeşte şi mai tare este atitudinea oamenilor. Dacă întrebi pe cineva despre procedura presupusă de apelurile înregistrate, acesta va ridica cu siguranţă din umeri. Nu am întâlnit înca pe nimeni care să poată sa imi spună cum se petrece practic toată tevatura. Există cineva care stă şi înregistrează, apasă pe buton? Lights! Camera! Action!
Cum sunt înregistrate convorbirile? Pe bandă de magnetofon? Pe hard disk-uri? După cât timp sunt şterse convorbirile? Dar sunt ele oare şterse? Şi dacă nu sunt şterse, unde se duc?
Eu zic aşa, dacă tot mi-ai trântit în faţă coliva cu înregistrarea apelurilor, pentru o viaţă mai bună în grădinile zoologice, dă-mi şi restul detaliilor.
Acum, stau şi mă întreb ... oare dintre toţi operatorii ... şi-o fi pus cineva întrebarile ăstea. Eu unul, înclin să cred că nu.
Cobra, ai legătura!
